Anotimpurile există pentru că axa de rotație a Pământului este înclinată cu aproximativ 23,4 grade față de planul orbitei sale în jurul Soarelui. Pe parcursul unui an, fiecare emisferă este pe rând mai aplecată spre Soare sau mai îndepărtată de el. Asta schimbă unghiul sub care cad razele și durata zilei, iar din aceste două diferențe rezultă vara și iarna.
Anotimpurile depind de distanța dintre Pământ și Soare?
Anotimpurile nu depind de distanța dintre Pământ și Soare, aceasta fiind una dintre cele mai răspândite confuzii. Orbita Pământului este aproape circulară: distanța variază între circa 147 de milioane de km, la începutul lui ianuarie, și circa 152 de milioane de km, la începutul lui iulie. Pământul este deci cel mai aproape de Soare în plină iarnă a emisferei nordice. Dovada cea mai simplă: când în România este vară, în Australia și în Argentina este iarnă, deși ambele emisfere se află la aceeași distanță de Soare.
Cum produce înclinarea axei vara și iarna?
Înclinarea axei produce vara și iarna prin două efecte care acționează împreună: unghiul razelor solare și numărul de ore de lumină.
- Unghiul razelor: când Soarele este sus pe cer, aceeași cantitate de lumină cade pe o suprafață mică și o încălzește puternic. Când Soarele este jos, lumina se întinde pe o suprafață mai mare și traversează un strat mai gros de atmosferă.
- Durata zilei: vara, Soarele stă deasupra orizontului mai multe ore decât noaptea, iar suprafața acumulează mai multă căldură decât pierde.
Un experiment simplu, potrivit pentru o lecție acasă, folosește o lanternă îndreptată spre o foaie: ținută perpendicular, lanterna face o pată mică și strălucitoare; înclinată, pata devine mare și palidă. Exercițiile de acest fel, care leagă teoria de o observație concretă, se numără printre metodele de învățare care funcționează pentru elevi.
Ce sunt solstițiile și echinocțiile?
Solstițiile sunt momentele în care una dintre emisfere este aplecată la maximum spre Soare, iar echinocțiile sunt momentele în care niciuna nu este aplecată, iar ziua și noaptea au aproape aceeași durată pe tot globul. Datele se pot deplasa cu o zi de la un an la altul, din cauza modului în care anul calendaristic urmărește anul astronomic.
| Moment (emisfera nordică) | Data aproximativă | Ziua la latitudinea României | Soarele la amiază, la 45° N |
|---|---|---|---|
| Echinocțiul de primăvară | 20–21 martie | circa 12 ore | circa 45° deasupra orizontului |
| Solstițiul de vară | 20–21 iunie | circa 15 ore și jumătate | circa 68° |
| Echinocțiul de toamnă | 22–23 septembrie | circa 12 ore | circa 45° |
| Solstițiul de iarnă | 21–22 decembrie | circa 9 ore | circa 22° |
Diferența de aproape șase ore și jumătate de lumină între solstiții se simte și în ritmul organismului, după cum explică articolul despre motivul pentru care adormim mai greu când se scurtează ziua.
De ce nu este cel mai cald la solstițiul de vară?
Cele mai calde zile nu cad la solstițiul de vară, ci de obicei în iulie și august, pentru că solul, apele și aerul au nevoie de timp ca să se încălzească. Fenomenul se numește întârziere sezonieră. Atâta timp cât suprafața primește zilnic mai multă energie decât pierde, temperaturile continuă să crească, chiar dacă zilele au început deja să scadă. La fel, cele mai reci săptămâni vin de regulă în ianuarie și începutul lui februarie, nu în preajma solstițiului de iarnă.
Unde pe glob anotimpurile sunt mai puțin vizibile?
Anotimpurile sunt cel mai puțin vizibile în apropierea Ecuatorului, unde Soarele urcă sus pe cer tot anul, iar ziua durează în jur de 12 ore în orice lună. Acolo, schimbarea importantă este adesea între un sezon ploios și unul secetos, nu între cald și frig. La polul opus, dincolo de cercurile polare, situate la aproximativ 66,5 grade latitudine, există zile în care Soarele nu apune deloc și zile în care nu răsare, iar contrastul dintre vară și iarnă este maxim.
Care este diferența dintre anotimpurile astronomice și cele meteorologice?
Anotimpurile astronomice încep la solstiții și echinocții, în timp ce anotimpurile meteorologice încep, prin convenție, la 1 martie, 1 iunie, 1 septembrie și 1 decembrie. Meteorologii folosesc luni întregi pentru că statisticile lunare se compară mai ușor de la an la an. De aceea, iarna meteorologică începe cu trei săptămâni înaintea celei astronomice. Tot o convenție, de altă natură, este ora de iarnă, iar efectele ei practice sunt descrise în articolul despre schimbarea orei și ajustările din casă și din program.
