Ghearele câinelui se taie, la majoritatea animalelor, o dată la 3–4 săptămâni, iar semnul cel mai simplu că a venit momentul este sunetul lor pe gresie sau pe parchet când câinele stă în picioare. Dificultatea ține de faptul că în interiorul fiecărei gheare se află un vas de sânge însoțit de un nerv, care sângerează și doare dacă este atins. Tăierea în pași mici și obișnuirea treptată a câinelui transformă operațiunea într-o rutină de câteva minute.
Cum se recunosc ghearele prea lungi?
Ghearele sunt prea lungi atunci când ating solul în timp ce câinele stă normal în picioare. La o lungime corectă, vârful ghearei rămâne ușor deasupra podelei. Alte semne:
- clănțănitul ghearelor pe suprafețele dure;
- degetele care se răsfiră sau se răsucesc lateral la sprijin;
- alunecarea pe pardoseli netede și ezitarea pe scări;
- gheara a cincea, de pe partea interioară a labei, curbată spre pernuță.
Ghearele lungi schimbă felul în care câinele își pune laba pe sol, iar în timp pot încărca articulațiile degetelor și ale membrelor. Gheara a cincea nu se tocește deloc la mers, așa că poate crește în cerc și intra în piele.
Cât de des se taie ghearele câinelui?
Intervalul de tăiere variază între 2 și 6 săptămâni, în funcție de cât de mult se tocesc ghearele natural.
| Situația câinelui | Interval orientativ | Observații |
|---|---|---|
| Plimbări lungi zilnice pe asfalt | 4–6 săptămâni | Ghearele din față se tocesc mai mult decât cele din spate |
| Câine de apartament, plimbări scurte | 2–3 săptămâni | Ghearele cresc fără să se tocească |
| Câine care se plimbă mai ales pe iarbă | 3–4 săptămâni | Solul moale nu tocește gheara |
| Câine vârstnic sau mai puțin activ | 2–3 săptămâni | Mișcarea redusă grăbește creșterea în exces |
| Gheara a cincea, la toți câinii | La fiecare tăiere | Nu atinge solul niciodată |
Unde se află vasul de sânge din gheară?
Vasul de sânge din gheară, însoțit de un nerv, pornește de la baza ghearei și se oprește la o anumită distanță de vârf. La ghearele albe sau deschise la culoare se vede prin transparență ca o zonă roz, iar tăietura se face la 2–3 mm înaintea ei. La ghearele negre nu se vede, așa că se taie felii subțiri, de 1–2 mm. Când pe suprafața proaspăt tăiată apare un punct central mai închis la culoare și ușor umed, vasul este aproape și tăierea se oprește.
Ghearele lăsate să crească mult timp au și vasul de sânge mai lung. Tăierile dese, cu bucăți mici, îl fac să se retragă treptat, astfel că lungimea ghearei poate fi redusă în câteva săptămâni.
Ce unelte se folosesc pentru tăierea ghearelor?
Pentru tăierea ghearelor se folosesc trei tipuri de unelte, alese după mărimea câinelui și după toleranța lui.
- Clește tip foarfecă: potrivit pentru ghearele groase ale câinilor mari.
- Clește tip ghilotină: practic la câinii mici și mijlocii, cu gheare subțiri.
- Pilă electrică: îndepărtează gheara treptat, cu risc mic de a atinge vasul, însă unii câini nu tolerează zgomotul și vibrația.
Lamele trebuie să fie bine ascuțite, pentru că un clește tocit strivește gheara în loc să o taie, iar presiunea este neplăcută pentru câine.
Ce se face dacă gheara începe să sângereze?
Dacă gheara sângerează, se apasă pe vârful ei o pudră hemostatică sau, în lipsa acesteia, amidon de porumb ori făină, timp de câteva minute. Câinele se ține liniștit, iar laba nu se spală imediat, ca să nu se desprindă cheagul. Sângerarea care nu se oprește după 10–15 minute, o gheară ruptă până la bază sau o labă umflată în zilele următoare sunt motive pentru un consult la medicul veterinar.
Cum se obișnuiește câinele cu tăierea ghearelor?
Câinele se obișnuiește cu tăierea ghearelor prin ședințe scurte și recompense, începute cât mai devreme.
- Câteva zile la rând, labele se ating și se țin în mână pentru câteva secunde, urmate de o recompensă.
- Cleștele se arată și se apropie de labă fără să se taie nimic.
- Se taie o singură gheară pe ședință, apoi două, pe măsură ce câinele se relaxează.
- Operațiunea se face după o plimbare, când animalul este mai calm.
La un câine abia venit în familie, tăierea ghearelor se amână până după primele săptămâni de acomodare descrise în ghidul despre pregătirea casei pentru un cățel adoptat. Rutina poate fi împărțită între membrii familiei, după modelul din articolul despre împărțirea echitabilă a treburilor casnice, cu un adult care ține câinele și altul care taie. Data fiecărei tăieri și eventualele incidente se notează în carnetul de sănătate al animalului, păstrat la fel de ordonat ca dosarul medical de acasă. Câinii foarte agitați sau cei care au mai avut experiențe dureroase pot fi duși la un cabinet veterinar sau la un salon de îngrijire, unde personalul are experiență cu astfel de situații.
