Vitamina D se formează în cea mai mare parte în piele, sub acțiunea razelor ultraviolete de tip B, iar iarna, la latitudinea României, soarele este prea jos pe cer ca această sinteză să mai fie eficientă. De aceea, nivelul din sânge scade de obicei între noiembrie și martie, mai ales la persoanele care petrec mult timp în spații închise. Alimentele acoperă doar o parte din necesar, iar suplimentarea se decide cel mai bine pe baza unei analize.
De ce scade vitamina D iarna?
Vitamina D scade iarna pentru că radiația UVB ajunge foarte slab la sol când soarele stă jos deasupra orizontului. Orientativ, de la sfârșitul lui octombrie până în martie, expunerea la soare în România produce prea puțină vitamina D, oricât de senină ar fi ziua. Organismul folosește rezervele acumulate vara, care se consumă treptat în lunile reci.
Geamul blochează aproape complet radiația UVB, așa că soarele primit prin fereastră nu ajută. Hainele groase, zilele scurte și timpul petrecut în birou adâncesc diferența. Lumina naturală are însă alte efecte utile, de exemplu asupra ritmului de somn, descrise în articolul despre de ce se adoarme mai greu când se scurtează ziua.
Ce rol are vitamina D în organism?
Vitamina D ajută intestinul să absoarbă calciul și fosforul, de care depind oasele și dinții. Lipsa ei de durată poate duce la rahitism la copii și la osteomalacie, adică la oase moi și dureroase, la adulți, iar la vârstnici contribuie la pierderea masei osoase. Ea are roluri și în funcționarea mușchilor și a sistemului imunitar.
Ce alimente conțin vitamina D?
Puține alimente conțin vitamina D în cantități însemnate, iar cele mai bune surse sunt peștii grași și gălbenușul de ou.
- Pești grași: somon, macrou, hering, sardine, păstrăv.
- Uleiul din ficat de pește, o sursă foarte concentrată, care conține și vitamina A.
- Gălbenușul de ou, în cantități modeste.
- Ciupercile expuse la lumină ultravioletă în timpul producției.
- Alimentele îmbogățite, precum unele lactate, cereale sau băuturi vegetale, la care cantitatea apare pe etichetă.
Vitamina D este liposolubilă, așa că se absoarbe mai bine dintr-o masă care conține și puțină grăsime. Chiar și o alimentație variată acoperă însă greu necesarul în lunile fără soare.
Ce arată analiza pentru vitamina D?
Nivelul vitaminei D se măsoară prin analiza 25-hidroxivitamina D, notată adesea „25-OH vitamina D”, care reflectă rezervele din ultimele săptămâni. Rezultatul apare în ng/mL sau în nmol/L; 1 ng/mL corespunde la 2,5 nmol/L.
| Valoare (ng/mL) | Valoare (nmol/L) | Interpretare orientativă |
|---|---|---|
| Sub 12 | Sub 30 | Deficit |
| 12–20 | 30–50 | Nivel insuficient |
| 20–50 | 50–125 | Nivel considerat adecvat pentru majoritatea oamenilor |
| Peste 50–60 | Peste 125–150 | Fără beneficiu suplimentar; risc de exces la valori mult mai mari |
Pragurile diferă puțin între laboratoare și societăți medicale, iar unele consideră ținta minimă 30 ng/mL. Interpretarea rezultatului se face de medic, împreună cu celelalte analize, la fel ca la controlul anual la medicul de familie. Rezultatele de la an la an pot fi comparate ușor dacă sunt păstrate ordonat, ca în dosarul medical de acasă.
Cine are un risc mai mare de deficit?
Riscul de deficit este mai mare la persoanele care primesc puțin soare sau care absorb și transformă mai greu vitamina D:
- vârstnicii, a căror piele produce mai puțină vitamina D;
- persoanele care stau mult în casă sau care își acoperă aproape toată pielea;
- persoanele cu pielea închisă la culoare;
- persoanele cu obezitate, boli digestive care reduc absorbția sau boli de rinichi și de ficat;
- sugarii, pentru care medicul pediatru stabilește de obicei o schemă de suplimentare.
Este sigură suplimentarea cu vitamina D fără analize?
Suplimentarea cu vitamina D în doze mari, fără analize și fără sfatul medicului, nu este lipsită de riscuri, pentru că vitamina se acumulează în țesutul gras. Excesul crește calciul din sânge și poate da greață, sete, urinări dese, oboseală și, în timp, probleme renale. Pentru adulți, autoritățile europene în domeniul alimentației consideră 100 µg pe zi, adică 4.000 UI, nivelul maxim tolerabil din toate sursele la un loc, nu o doză recomandată. Doza potrivită, durata și eventualele interacțiuni cu alte medicamente se stabilesc individual, de medic.
